Despre couch surfing am vrut eu sa povestesc de ceva vreme dar cum e un subiect pasionant, I saved it a special place.
Couch surfing = surf pe canapea = poti calatorii chiar si cand ramai la tine in casa.
Culturile fac parada la tine, pe canapea.
Vizitezi in medie o tara pe saptamana. Poti avea si o mica incursiune gastronomica in tara respectiva, in functie de oaspetii pe care ii gazduiesti.
Aflii modalitati eficiente si ieftine de a calatorii.
Inveti sa fii fericit cu ceea ce ai.
Majoritatea couch surferilor sunt oameni luminosi, care au calatorit mult, raspundesc good vibes all around them without doing something special. Oamenii astia te coloreaza, te imbraca in sentimente si cuvinte calduroase. Sunt unafraid givers, genuine believers, dreamers!
Am inceput sa fac couch surfing in 2008, in Franta. Imi povestea o gagica din Mexic ca a facut asta si ca a fost fain ca asa a putut sa viziteze si alte orase din Franta, asa, low budget. Am fost sceptica la inceput but I gave it a try! And how it blew my mind! It was and it still is so fucking awesome!
Din 2008 fac asta cand am timp si spatiu necesar. Am cunoscut aproximativ 100 de oameni din diverse tari in perioada asta. Cs-erii mi-au permis sa vizitez orasele ca un localnic ci nu ca un turist. Asta este unul dintre avantajele cs : vii ca un turist si pleci ca un localnic.
Este atat de fain cand ai casa plina de oameni care vorbesc limbi diferite, au opinii divergente cateodata dar toti sunt de acord asupra unui lucru : pace in lume! Culori si fericire pentru toti! Fara gri, razboi, tirani!
Suntem proprii nostrii stapani si alegem sa traim asa cum vrem. In lumina sau in umbra, in dragoste sau in ura, invatand mereu sau inchistati in convictii ancestrale.
We could all live somewhere over the rainbow if we would want to! :)
Si este atat de reconfortant sa intalnesti oameni care gandesc ca tine! Care zboara, cad, se tarasc, se ridica, zboara iar si incearca sa nu isi piarda increderea. Care cred ca un om poate schimba lumea! Care la nivel individual isi fac corect treaba in societate!
Sunt amuzante discutiile despre biserica, politica, traditii pentru ca intr-un final ajungi la concluzia ca peste tot este la fel. Suntem toti oameni, pe aceeasi planeta, sub acelasi soare, cu mai mult sau mai putin acelasi mod de functionare.
Stiu ca sunt oameni care nu sunt deschisi la CS. Sunt oameni care ma intreaba daca nu imi este frica sa fac asta, daca dau peste un psihopat? Dar do we really know each other? Putem spune ca noi cunoastem persoana de langa noi? Eu as zice ca uneori cunoastem bucati din oameni, cele care ne convin cel mai frecvent, dar niciodata pe cineva in totalitate. Si atunci ce avem de pierdut? Numai lucruri bune si oameni minunati avem de pierdut! Open your heart, open your house and you will be wonderfully surprised.
Drumul este viata noastra si cunoasterea sensul existentei!
It takes an ocean not to break!
Asa ca sper sa fiu capabila sa fac in continuare CS, sa gazduiesc oameni si sa fac surf pe cat mai multe canapele!
Urmatoarele destinatii, pentru luna ianuarie : Roma si Frankfurt!
duminică, 20 octombrie 2013
miercuri, 16 octombrie 2013
poezie de suflet...
de la Iv cel naiv :
"sînt zile și zile
doamne, sînt zile pe care ochii mai bine nu le-ar vedea
sînt zile pe care nu le poți da de la tine, ca-ntr-o manea
dar și zile în care fericirea ți se zbate în piept
ca un pește pe uscatul cel nesfârșit și nedrept
sînt acele zile în care toată ziua e noapte
de nu te mai scot la lumină nici zâmbet, nici șoapte
sau cele în care te trezești și luminezi ca un bec
uitat aprins peste zi, auzi tu, ce zevzec
sînt zile așa pline că s-ar putea scrie despre ele
zile întregi, volume întregi, dar sînt și cele
în care singurul lucru cu adevărat important
e că ți-ai luat un nou antiperspirant
sînt zilele alea în care nu se face noapte niciodată
și cele în care bei peste doi litri de apă plată
sînt zilele în care te uiți dimineața la șifonier
pierdut, ca la un colț albastru de cer
azi, de exemplu e ziua în care m-am trezit
cu un chef cât ziua de lungă doar de iubit"
"sînt zile și zile
doamne, sînt zile pe care ochii mai bine nu le-ar vedea
sînt zile pe care nu le poți da de la tine, ca-ntr-o manea
dar și zile în care fericirea ți se zbate în piept
ca un pește pe uscatul cel nesfârșit și nedrept
sînt acele zile în care toată ziua e noapte
de nu te mai scot la lumină nici zâmbet, nici șoapte
sau cele în care te trezești și luminezi ca un bec
uitat aprins peste zi, auzi tu, ce zevzec
sînt zile așa pline că s-ar putea scrie despre ele
zile întregi, volume întregi, dar sînt și cele
în care singurul lucru cu adevărat important
e că ți-ai luat un nou antiperspirant
sînt zilele alea în care nu se face noapte niciodată
și cele în care bei peste doi litri de apă plată
sînt zilele în care te uiți dimineața la șifonier
pierdut, ca la un colț albastru de cer
azi, de exemplu e ziua în care m-am trezit
cu un chef cât ziua de lungă doar de iubit"
When nothing goes right, go left!
Just because you won't eat the bear you cannot assume that the bear will not eat you. It's childish and stupid.
So, I've been eaten by a bear, because I genuinly believe in people, believe in good.
It's certainly not pleasant. Be eaten by a bear that is!
But it's ok, I've learned my lesson. I've lifted my barriers. And I could also kill them with fire but...what's the meaning of all this bullshit!
Why growing up means tearing each other apart with no consideration for a persons life whatsoever!
It's so easy to judge, to throw the rock, to point your finger at someone. But do you think even for a moment what happens in that persons life? Maybe someone he/she loves died, maybe he's broke, maybe his car is broken, maybe he failed something really important to him or maybe he had a really shitty period. Why do we always judge the here and now? And how can we dare blaming someone for something that we also don'do/do wrong.
They always told me to wake up.
I always hated people full of hate. Now, seriously, how sad and pathetic can you be in order to be so full of hate!
I felt like falling apart all this week, but I put myself together and smiled and tried to act normal.
But beware of the person you kick when she's on the ground because she has nothing left to lose. And sometimes, just sometimes, even the most patient person in the world can turn into a "despicable me".
Because if going up means kill others in the process I am not interested in the crown of thornes dressed in gold that you're offering me with a fake smile on your face. You can shove it in your ass, motherfucker! Because I will make it to the top but in my way. I will respect the others and expect them to do the same. If not, I will avoid them as much as possible. And if I am stuck with them I will just do my job correctly, but not a single fuck will be given that day!
So what you give is what you get it's not that real in "real life"...they told me I was delusional, I almost felt down from my unicorn :)
sâmbătă, 12 octombrie 2013
"Visul Doctorului" de Durèr
sau "Le songe du Docteur" de Durèr
Iubesc aceasta gravura! Este atat de minunata si de subtila. De fapt, este vorba despre un doctor care nu trebuie sa se opreasca niciodata din munca, dar care adoarme, asezat la birou si despre...ce declanseaza acest fapt.
Le songe du Docteur de Dürer by Rmn-Grand_Palais
Iubesc aceasta gravura! Este atat de minunata si de subtila. De fapt, este vorba despre un doctor care nu trebuie sa se opreasca niciodata din munca, dar care adoarme, asezat la birou si despre...ce declanseaza acest fapt.
Le songe du Docteur de Dürer by Rmn-Grand_Palais
vineri, 11 octombrie 2013
bad day
da, it's been a bad day. dar asa e in viata. si bune si rele. cateodata ai impresia ca nu mai vezi binele; ca nu o sa iesi din zona asta gri, fara orizont.
si iar trebuie sa aleg. ca-n viata, nu? sa aleg sa fac ce-mi place sau sa aleg siguranta? sa aleg intre un sef exigent sau un sef tata? sa imi urmez drumul...Sau...poate ca nu asta e drumul meu.
fuck this shit. I'm going to bed.
miercuri, 9 octombrie 2013
la pomul laudat...
...nu te duce cu sacul. Asa era proverbul, nu? Imi aduc aminte ca in copilarie aveam o carte galbena, mare, frumoasa, cu proverbe. Si din proverb lipsea un cuvant iar tu aveai o plansa de pe care decupai imagini pe care trebuia sa le lipesti in spatiul gol. Imi amintesc de o pisica neagra cu alb pe burta, cu o figura vicleana, de un ou si de pui ("Toamna se numara bobocii.").
Intotdeauna am iubit toamna, inceputul scolii, imi aduc aminte si acum, cu precizie, de prima zi de scoala.
Dar nu despre asta vroiam sa povestesc. Ci despre incapacitatea mea de a imi masca emotiile. Este oribil. Stiti vorba aia : "E ca o carte deschisa!". Well, yes, that's me and it absolutely sucks. It sucks big time. Dar lucrez la asta, la anger management. Pentru ca am avut déjà probleme din cauza asta : un stagiu de 2 luni invalidat si numeroase remarci din partea oamenilor cu, care lucrez. Cu alte cuvinte inca nu am invatat sa ma adaptez prea bine, "sa ma descurc". Partea dureroasa este ca din punct de vedere ierarhic inca nu sunt in pozitia care sa imi permita asta. Ciudat este faptul ca I just don't give a fuck, it must be genetics. Sunt copia fidela a tatalui meu din punctul asta de vedere. If I don't like you I don't speak to you. If you don't like me talk to the hand. Si, totusi, imi pasa foarte mult de ceea ce cred ceilalti, mai ales la lucru. Trebuie sa fiu mai profesionista! It will be a true battle, it will be blood but I must succeed! Viitorul meu depinde,literalmente,de asta. Deci data viitoare cand o sa imi vina sa spun cuiva cat e de incompetent/dezagreabil o sa zambesc frumos si o sa imi repet cererea. Zen attitude, dupa cum ar zice secretarele mele. Al naibii Zenul asta ca mereu se ascunde cand ma vede! Dar lasa ca tot il prin eu si nu ii mai dau drumul.
28
1. terasa mare cu un rau in spatele blocului si nature, it's all over you!
2. prieteni dragi si muzica buna
3. carti, carti, carti
4. addictologie
5. haine, pantofi si inca o pereche de pantofi si esarfa aia superbaaaaaaa, parca o si vad!
6. familia e familie
7. baking
8. doing nothing, just sipping a cocktail and having a good chat with a special friend
9. presents, I still love them!
10. vremea de toamna cu un soare minunat si culori orange-maronii
11. dogs, someday...
12. postcards
13. walking through the park while sipping a good Amorino coffee
13. when the sun is setting in the sky everybody knows it's movie time
14. culorile metalizate si tocurile inalte
15. fast cars
16. masssaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaageeeeeeeeee
17. nouvelle vague
18. les aviateurs
19. canile mari colorate
20. ceaiuri, ceaiuri, ceaiuri
21. boulangeria de langa, prima nu a 2a
22. smiling people
23. unafraid givers
24. nu putem schimba lumea, dar putem redecora
25. learn new stuff
26. hugs
27. grow up nice and steady
28. insignele.
Don't grow up, it's a trap. I wonder if we can remain kids when we have tones of résponsabilités.
I'm just trying to find my way and do good in the process.
Intotdeauna am iubit toamna, inceputul scolii, imi aduc aminte si acum, cu precizie, de prima zi de scoala.
Dar nu despre asta vroiam sa povestesc. Ci despre incapacitatea mea de a imi masca emotiile. Este oribil. Stiti vorba aia : "E ca o carte deschisa!". Well, yes, that's me and it absolutely sucks. It sucks big time. Dar lucrez la asta, la anger management. Pentru ca am avut déjà probleme din cauza asta : un stagiu de 2 luni invalidat si numeroase remarci din partea oamenilor cu, care lucrez. Cu alte cuvinte inca nu am invatat sa ma adaptez prea bine, "sa ma descurc". Partea dureroasa este ca din punct de vedere ierarhic inca nu sunt in pozitia care sa imi permita asta. Ciudat este faptul ca I just don't give a fuck, it must be genetics. Sunt copia fidela a tatalui meu din punctul asta de vedere. If I don't like you I don't speak to you. If you don't like me talk to the hand. Si, totusi, imi pasa foarte mult de ceea ce cred ceilalti, mai ales la lucru. Trebuie sa fiu mai profesionista! It will be a true battle, it will be blood but I must succeed! Viitorul meu depinde,literalmente,de asta. Deci data viitoare cand o sa imi vina sa spun cuiva cat e de incompetent/dezagreabil o sa zambesc frumos si o sa imi repet cererea. Zen attitude, dupa cum ar zice secretarele mele. Al naibii Zenul asta ca mereu se ascunde cand ma vede! Dar lasa ca tot il prin eu si nu ii mai dau drumul.
28
1. terasa mare cu un rau in spatele blocului si nature, it's all over you!
2. prieteni dragi si muzica buna
3. carti, carti, carti
4. addictologie
5. haine, pantofi si inca o pereche de pantofi si esarfa aia superbaaaaaaa, parca o si vad!
6. familia e familie
7. baking
8. doing nothing, just sipping a cocktail and having a good chat with a special friend
9. presents, I still love them!
10. vremea de toamna cu un soare minunat si culori orange-maronii
11. dogs, someday...
12. postcards
13. walking through the park while sipping a good Amorino coffee
13. when the sun is setting in the sky everybody knows it's movie time
14. culorile metalizate si tocurile inalte
15. fast cars
16. masssaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaageeeeeeeeee
17. nouvelle vague
18. les aviateurs
19. canile mari colorate
20. ceaiuri, ceaiuri, ceaiuri
21. boulangeria de langa, prima nu a 2a
22. smiling people
23. unafraid givers
24. nu putem schimba lumea, dar putem redecora
25. learn new stuff
26. hugs
27. grow up nice and steady
28. insignele.
Don't grow up, it's a trap. I wonder if we can remain kids when we have tones of résponsabilités.
I'm just trying to find my way and do good in the process.
duminică, 6 octombrie 2013
balciul desertaciunilor sau Sunt student la Medicina!
Acesta este un post pentru viitorii si actualii studenti la Medicina. Si pentru cei care sunt interesati de Medicina sau de parcursul unui doctor.
Este un post personal care nu vrea sa opreasca Pamantul din miscare si nici the brownian motion.
De cand am stiut ca vreau sa ma fac medic? De pe la 9 ani, cred. De ce? I have no fucking idea. Mi se parea incredibil de tare sa fii super erou in halat alb, sa poti zice ca salvezi oameni sa...sa make the world move. Cu timpul aveam sa invat ca the world doesn't revolve around me. Ca de fapt nu se invarte in jurul nici unui om. Si ca nu controlam decat o mica parte din proces dar ca putem ajuta in multe moduri un om in suferinta.
Am avut dubii? Da! Mi-am dorit mult sa devin ambasador dar cum cunosteam prea bine sistemul de PRC stiam ca nu nici o sansa. Mi-am zis ca, oricum, limbile straine le pot invata indiferent de meseria practicata, in timpul liber. Cu timpul, aveam sa invat ca nu prea exista timp liber in medicina.
Asa ca m-am pus pe invatat biologie si chimie pe paine, cu meditatii, cu icnete, cu scrasnet de dinti, cu neuroni arsi, cu lacrimi, cu speranta, cu zambetul pe buze. Si cu o mare deziluzie in dragoste, in paralel. Cum mie mi-a placut asa sa o cam ard aiurea in liceu, nu am rupt norma in clasa a12a (gandindu-ma restrospectiv e o treaba oarecum dubioasa pentru ca desi o ardeam mereu aiurea cu rockerii am avut mereu note foarte bune, pentru ca invatatul ramanea prioritatea mea). Drept urmare am intrat la Facultatea de Medicina din Cluj, la cu taxa. Ceea ce pentru mine era inacceptabil. M-am dat cu fundul de pamant dar ce era sa fac? Nu aveam ce sa fac! I had no plan B (as usual). Asa ca primul an l-am facut la cu taxa, apoi am dat iar admiterea, am intrat a3a si am trecut la fara taxa.
Imi amintesc si acum garsoniera in care am stat inainte de examen, cat era de mica, de dezordonata, de ...oribila pur si simplu. Mi s-a facut frica si m-am gandit pentru prima oara ca eu nu o sa pot sa locuiesc in asemenea conditii! Din fericire, parintii mei au facut eforturi supraomenesti si de-a lungul celor 5 ani petrecuti in Cluj am stat mereu intr-un apartament mai mult decat decent (de fapt, am schimbat numai 2 apartamente : primii 3 ani in Zorilor, un an in Franta, ultimii 2 ani in Gheorgheni).
Dar sa va povestesc un pic despre anul 1. Ca sa il rezum epic (rezumare care nu imi apartine) :
"First day of med school : I feel like a sir! After the first exam : I am such an embarrassment to human kind! I put shame into my elders!"
De departe, cel mai mult m-au terorizat,de departe, informatica medicala si biofizica. Prima pentru ca am fost mereu un dezastru la tot ce inseamna calculatoare, a2a pentru ca am avut un prof nebun.
Anatomia a fost muuulta dar nu mai grea decat embriologia sau biochimia.
Imi aduc aminte ca dupa primul laborator de anatomie, in care ni s-a spus ca avem de invatat 5 carti pentru examen si 30 de pagini pentru a2a zi am cazut pe spate! Am sunat acasa si am zis ca vreau sa ma intorc pentru ca nu o sa trec nici un examen si pentru ca eu nu vreau sa imi petrec intreaga viata cu nasul in carti. Ai mei mi-au zis sa raman ca oricum era platita chiria pe 3 luni si ca daca chiar imi pic toate examenele, m-oi intoarce acasa ca sa ma fac...bucatar. Well, m-a cam motivat chestia asta. Am terminat anul 1 cu singurele restante din toata facultatea : informatica medicala si biofizica.
That says a lot about my computer skills dar na asta e unul dintre motivele pentru care am dat la medicina : nu aveam nici un mare talent.
Am mancat, invatat, motait langa cadavre. Am facut disectii, am studiat capete de oameni, inimi, plamani, ficati, rinichi chiar si penisuri. Tot! The human body : what a perfect machine! Am iubit anatomia si embriologia! My 2 fav subjects! Ma rog in afara de partea cu oasele, I just hated bones! Eram incapabila sa le orientez in pozitie anatomica. A walking disaster. Poate ca daca m-as fi uitat atunci la Bones as fi avut ceav de castigat!
Imi aduc aminte si acum cartile pe care a trebuit sa le invatam pentru examenul de anatomie :
1. Victor Papilian vol. 1 (Aparatul locomotor) si vol. 2 (Splanhnologia)
2. Ion Albu "Anatomie clinica/topografica"
3. Ion Albu "Inima si nervi cranieni"
4. Ion Albu "Angiologie si nervi spinali"
5. Nadia Schmit "Embriologie generala si speciala"
6. Atlasul SOBOTA
Asta fiind numai o materie. Cand stau si ma uit inapoi la teancurile de carti invatate! nu stiu cum am rezistat, cum am reusit. Cred ca asta inseamna ca asta a fost drumul meu, ca am ales bine, ca am ales cu inima.
Am avut noroc si de colegi mai mult decat minunati! Toti, pana la ultimul! Am fost o grupa unita si frumoasa. Si desteapta. Numai ca nici unul dintre noi nu prea a fost devreme acasa :)) Cu exceptia lui Psyko si a Iuliei. O sa imi amintesc mereu cu placere de Mire, Cris, Cristina, Alexandra, Anda, Andreea, Ana, Iulia 1 si Iulia 2 Puiu, Cata, Radu si Robert. Eram tineri, frumosi, plini de viata si MEDICINISTI!
Imi aduc aminte de primul LP (lucrare practica) de anatomie cu Dna Dr. Crivi Carmen. Luni, 8 dimineata, impartirea pe grupe si pe asistenti de grupa. Muntean Catalin, Puiu Andrei, Puscas Cristina, Puscas Radu (nu, nu sunt frati :) Put Alexandra, Robert Racjcsani (nici in ziua de azi nu stiu cum i se scrie corect numele de familie, numai Mire stie, caci il punea mereu prezent la cursuri :)) Radan Anda, Radianov Cristina, Rasina Madalina, Rinzis Mirela, Iulia Roman, Iulia Ruxandra. Asistent de grupa : Dna Dr Crivi. Toti eram emotionati, cu exceptia lui Puiu care avea ditamai castile pe urechi si asculta System of a Down sau Queens of Stoneage nu imi mai amintesc exact. Am stat in formatia asta primii 3 ani, la bine si la rau, la racoarea frigorifica de la anatomie, in jurul cadavrului NOSTRU, la insuportabila caldura de la biocel sau histologie. A fost tare frumoasa facultatea. Eu cel mai mult m-am apropiat de Mire aka Sharky si de Psyko aka Cristina pe care ii vad de fiecare data cand merg la Cluj, cu religiozitate. Dar toti mi-au fost dragi si ne-am ajutat reciproc, fara exceptie, am fost o grupa unita!
Si ce s-a ales de capul nostru :
1. Muntean Catalin, Franta, Urgente si Reanimare
2. Puiu Andrei Romania, Cluj, Radiologie si Imagistica
3. Puscas Cristina, Germania
4. Put Alexandra, Germania, gastro-enterolog
5. Puscas Radu, Cluj, Chirurgie Buco-maxilo-faciala
6. Robert R. Cluj Medicina Generala
7. Radan Anda, Germania, Obstetrica si Ginecologie
8. Radianov Cristina, Cluj, Medicina Interna
9. Rasina Madalina, Franta, Addictologie
10. Rinzis Mirela, Cluj, Reumatologie
11. Roman Iulia, Cluj, Dermatologie
12. Ruxandra Iulia, UK, Obstetrica si Ginecologie
Deci din 12 : 1 in UK, 2 in Franta, 3 in Germania, restul in CLUJ! :) I'd say we did just fine!
Imi amintesc de tot, cu luciditate :
* de noptile pierdute cu sharky si kowalski si iemu (care este acum rezidenta pe Chirurgie Generala la Cluj, bravooo Iemuuuu! parca acum mi te prezenta Oama la un concert OCS in Irish Pub si imi ziceai ca vrei sa dai la medicina si sa te faci chirurg!) in Janis, mersul a2a zi direct la cursul de Pedi (znorrrrrrrr!) cu stampila pe mana la care Psyko,dormind inca, : "voi nu sunteti normale!"
* sesiunile care durau si 6 saptamani in care tot ce faceai era sa inveti, mananci, bei cafea, faci dus si sa inveti, inveti, inveti!
* asteptarile ca sa intram la examene si , Doamne, multe examene am mai dat! in stress
* asteptarea rezultatelor, cu rugaciuni : "Doamne, daca il iau si pe asta, promit ca data viitoare invat din timp!" (Domnul e bun iar noi porci, niciodata nu am invatat "din timp", at least I never did :)
* bucuria, rasul, sarbatoritul, tristetea "Lasa ma ca il iei data viitoare, a avut ceva cu tine, e clar! Uite, invatam impreuna daca vrei!"
* ceaiurile de la Tea Flowers, Mozart, Quo Quadis, mancarea de la cantina.
* orele de sport din primii 2 ani in care dormeam sistematic
* genetica si imunologia din care nu am inteles mare branza
* igiena, sanatatea publica, medicina muncii si epidemiologia care ne-au plictisit la culme
* stagiul de psihiatrie la care Psyko se ascundea dupa usa sau dupa mine :))
* lucrarea de diploma, licenta
* tot!
* de anul 3 cand am fost Erasmus in Franta, la Angers and I did absolutely verything except medicine which was cool at the moment but quite tragic afterwards.
Nu cred ca as putea spune ca au fost cei mai frumosi ani din viata mea pentru ca si liceul a fost grozav iar rezidentiatul in Franta mi-a deschis noi perspective si am cunoscut multi oameni frumosi! Dar, cu siguranta, au fost 6 ani luminosi care m-au format ca Dr. si ca Om.
Anul 3 a fost super interesant cu semiologia, mersul la pacienti, primul contact cu pacientii dar si cu boala, cu degradarea fizica, cu moartea, cu neputinta. Saracia din spitalele noastre, medicii nostrii extraordinari, care fac minuni cu mijloacele pe care (nu) le au. Facatorii de minuni.
Atunci mi-am dat seama ca sunt mai apropiata de minte decat de corp. Am vrut sa fiu chirurg cardiac initial. Apoi, din varii motive personale, am vrut sa fiu addictolog. Si sunt pe drumul cel bun. E un drum lung pentru ca the more you know, the more questions you have!
Faza e ca nu exista : "daca nu esti bun la matematica, fa medicina!", nu e chiar asa. Ca sa fii doctor trebuie sa fii intai om, and this is the hardest par. Cere si ti se va da! Dai si primesti!
Este un post personal care nu vrea sa opreasca Pamantul din miscare si nici the brownian motion.
De cand am stiut ca vreau sa ma fac medic? De pe la 9 ani, cred. De ce? I have no fucking idea. Mi se parea incredibil de tare sa fii super erou in halat alb, sa poti zice ca salvezi oameni sa...sa make the world move. Cu timpul aveam sa invat ca the world doesn't revolve around me. Ca de fapt nu se invarte in jurul nici unui om. Si ca nu controlam decat o mica parte din proces dar ca putem ajuta in multe moduri un om in suferinta.
Am avut dubii? Da! Mi-am dorit mult sa devin ambasador dar cum cunosteam prea bine sistemul de PRC stiam ca nu nici o sansa. Mi-am zis ca, oricum, limbile straine le pot invata indiferent de meseria practicata, in timpul liber. Cu timpul, aveam sa invat ca nu prea exista timp liber in medicina.
Asa ca m-am pus pe invatat biologie si chimie pe paine, cu meditatii, cu icnete, cu scrasnet de dinti, cu neuroni arsi, cu lacrimi, cu speranta, cu zambetul pe buze. Si cu o mare deziluzie in dragoste, in paralel. Cum mie mi-a placut asa sa o cam ard aiurea in liceu, nu am rupt norma in clasa a12a (gandindu-ma restrospectiv e o treaba oarecum dubioasa pentru ca desi o ardeam mereu aiurea cu rockerii am avut mereu note foarte bune, pentru ca invatatul ramanea prioritatea mea). Drept urmare am intrat la Facultatea de Medicina din Cluj, la cu taxa. Ceea ce pentru mine era inacceptabil. M-am dat cu fundul de pamant dar ce era sa fac? Nu aveam ce sa fac! I had no plan B (as usual). Asa ca primul an l-am facut la cu taxa, apoi am dat iar admiterea, am intrat a3a si am trecut la fara taxa.
Imi amintesc si acum garsoniera in care am stat inainte de examen, cat era de mica, de dezordonata, de ...oribila pur si simplu. Mi s-a facut frica si m-am gandit pentru prima oara ca eu nu o sa pot sa locuiesc in asemenea conditii! Din fericire, parintii mei au facut eforturi supraomenesti si de-a lungul celor 5 ani petrecuti in Cluj am stat mereu intr-un apartament mai mult decat decent (de fapt, am schimbat numai 2 apartamente : primii 3 ani in Zorilor, un an in Franta, ultimii 2 ani in Gheorgheni).
Dar sa va povestesc un pic despre anul 1. Ca sa il rezum epic (rezumare care nu imi apartine) :
"First day of med school : I feel like a sir! After the first exam : I am such an embarrassment to human kind! I put shame into my elders!"
De departe, cel mai mult m-au terorizat,de departe, informatica medicala si biofizica. Prima pentru ca am fost mereu un dezastru la tot ce inseamna calculatoare, a2a pentru ca am avut un prof nebun.
Anatomia a fost muuulta dar nu mai grea decat embriologia sau biochimia.
Imi aduc aminte ca dupa primul laborator de anatomie, in care ni s-a spus ca avem de invatat 5 carti pentru examen si 30 de pagini pentru a2a zi am cazut pe spate! Am sunat acasa si am zis ca vreau sa ma intorc pentru ca nu o sa trec nici un examen si pentru ca eu nu vreau sa imi petrec intreaga viata cu nasul in carti. Ai mei mi-au zis sa raman ca oricum era platita chiria pe 3 luni si ca daca chiar imi pic toate examenele, m-oi intoarce acasa ca sa ma fac...bucatar. Well, m-a cam motivat chestia asta. Am terminat anul 1 cu singurele restante din toata facultatea : informatica medicala si biofizica.
That says a lot about my computer skills dar na asta e unul dintre motivele pentru care am dat la medicina : nu aveam nici un mare talent.
Am mancat, invatat, motait langa cadavre. Am facut disectii, am studiat capete de oameni, inimi, plamani, ficati, rinichi chiar si penisuri. Tot! The human body : what a perfect machine! Am iubit anatomia si embriologia! My 2 fav subjects! Ma rog in afara de partea cu oasele, I just hated bones! Eram incapabila sa le orientez in pozitie anatomica. A walking disaster. Poate ca daca m-as fi uitat atunci la Bones as fi avut ceav de castigat!
Imi aduc aminte si acum cartile pe care a trebuit sa le invatam pentru examenul de anatomie :
1. Victor Papilian vol. 1 (Aparatul locomotor) si vol. 2 (Splanhnologia)
2. Ion Albu "Anatomie clinica/topografica"
3. Ion Albu "Inima si nervi cranieni"
4. Ion Albu "Angiologie si nervi spinali"
5. Nadia Schmit "Embriologie generala si speciala"
6. Atlasul SOBOTA
Asta fiind numai o materie. Cand stau si ma uit inapoi la teancurile de carti invatate! nu stiu cum am rezistat, cum am reusit. Cred ca asta inseamna ca asta a fost drumul meu, ca am ales bine, ca am ales cu inima.
Am avut noroc si de colegi mai mult decat minunati! Toti, pana la ultimul! Am fost o grupa unita si frumoasa. Si desteapta. Numai ca nici unul dintre noi nu prea a fost devreme acasa :)) Cu exceptia lui Psyko si a Iuliei. O sa imi amintesc mereu cu placere de Mire, Cris, Cristina, Alexandra, Anda, Andreea, Ana, Iulia 1 si Iulia 2 Puiu, Cata, Radu si Robert. Eram tineri, frumosi, plini de viata si MEDICINISTI!
Imi aduc aminte de primul LP (lucrare practica) de anatomie cu Dna Dr. Crivi Carmen. Luni, 8 dimineata, impartirea pe grupe si pe asistenti de grupa. Muntean Catalin, Puiu Andrei, Puscas Cristina, Puscas Radu (nu, nu sunt frati :) Put Alexandra, Robert Racjcsani (nici in ziua de azi nu stiu cum i se scrie corect numele de familie, numai Mire stie, caci il punea mereu prezent la cursuri :)) Radan Anda, Radianov Cristina, Rasina Madalina, Rinzis Mirela, Iulia Roman, Iulia Ruxandra. Asistent de grupa : Dna Dr Crivi. Toti eram emotionati, cu exceptia lui Puiu care avea ditamai castile pe urechi si asculta System of a Down sau Queens of Stoneage nu imi mai amintesc exact. Am stat in formatia asta primii 3 ani, la bine si la rau, la racoarea frigorifica de la anatomie, in jurul cadavrului NOSTRU, la insuportabila caldura de la biocel sau histologie. A fost tare frumoasa facultatea. Eu cel mai mult m-am apropiat de Mire aka Sharky si de Psyko aka Cristina pe care ii vad de fiecare data cand merg la Cluj, cu religiozitate. Dar toti mi-au fost dragi si ne-am ajutat reciproc, fara exceptie, am fost o grupa unita!
Si ce s-a ales de capul nostru :
1. Muntean Catalin, Franta, Urgente si Reanimare
2. Puiu Andrei Romania, Cluj, Radiologie si Imagistica
3. Puscas Cristina, Germania
4. Put Alexandra, Germania, gastro-enterolog
5. Puscas Radu, Cluj, Chirurgie Buco-maxilo-faciala
6. Robert R. Cluj Medicina Generala
7. Radan Anda, Germania, Obstetrica si Ginecologie
8. Radianov Cristina, Cluj, Medicina Interna
9. Rasina Madalina, Franta, Addictologie
10. Rinzis Mirela, Cluj, Reumatologie
11. Roman Iulia, Cluj, Dermatologie
12. Ruxandra Iulia, UK, Obstetrica si Ginecologie
Deci din 12 : 1 in UK, 2 in Franta, 3 in Germania, restul in CLUJ! :) I'd say we did just fine!
Imi amintesc de tot, cu luciditate :
* de noptile pierdute cu sharky si kowalski si iemu (care este acum rezidenta pe Chirurgie Generala la Cluj, bravooo Iemuuuu! parca acum mi te prezenta Oama la un concert OCS in Irish Pub si imi ziceai ca vrei sa dai la medicina si sa te faci chirurg!) in Janis, mersul a2a zi direct la cursul de Pedi (znorrrrrrrr!) cu stampila pe mana la care Psyko,dormind inca, : "voi nu sunteti normale!"
* sesiunile care durau si 6 saptamani in care tot ce faceai era sa inveti, mananci, bei cafea, faci dus si sa inveti, inveti, inveti!
* asteptarile ca sa intram la examene si , Doamne, multe examene am mai dat! in stress
* asteptarea rezultatelor, cu rugaciuni : "Doamne, daca il iau si pe asta, promit ca data viitoare invat din timp!" (Domnul e bun iar noi porci, niciodata nu am invatat "din timp", at least I never did :)
* bucuria, rasul, sarbatoritul, tristetea "Lasa ma ca il iei data viitoare, a avut ceva cu tine, e clar! Uite, invatam impreuna daca vrei!"
* ceaiurile de la Tea Flowers, Mozart, Quo Quadis, mancarea de la cantina.
* orele de sport din primii 2 ani in care dormeam sistematic
* genetica si imunologia din care nu am inteles mare branza
* igiena, sanatatea publica, medicina muncii si epidemiologia care ne-au plictisit la culme
* stagiul de psihiatrie la care Psyko se ascundea dupa usa sau dupa mine :))
* lucrarea de diploma, licenta
* tot!
* de anul 3 cand am fost Erasmus in Franta, la Angers and I did absolutely verything except medicine which was cool at the moment but quite tragic afterwards.
Nu cred ca as putea spune ca au fost cei mai frumosi ani din viata mea pentru ca si liceul a fost grozav iar rezidentiatul in Franta mi-a deschis noi perspective si am cunoscut multi oameni frumosi! Dar, cu siguranta, au fost 6 ani luminosi care m-au format ca Dr. si ca Om.
Anul 3 a fost super interesant cu semiologia, mersul la pacienti, primul contact cu pacientii dar si cu boala, cu degradarea fizica, cu moartea, cu neputinta. Saracia din spitalele noastre, medicii nostrii extraordinari, care fac minuni cu mijloacele pe care (nu) le au. Facatorii de minuni.
Atunci mi-am dat seama ca sunt mai apropiata de minte decat de corp. Am vrut sa fiu chirurg cardiac initial. Apoi, din varii motive personale, am vrut sa fiu addictolog. Si sunt pe drumul cel bun. E un drum lung pentru ca the more you know, the more questions you have!
Faza e ca nu exista : "daca nu esti bun la matematica, fa medicina!", nu e chiar asa. Ca sa fii doctor trebuie sa fii intai om, and this is the hardest par. Cere si ti se va da! Dai si primesti!
Cu Sharky!
Cu Psyko si cu Sharky! muhahaha!
Be curious, be active, learn, search, travel, love, trust, do!
vineri, 4 octombrie 2013
Boa Sorte
Tengo saudade du Bresil!
Ohwo, We're almost there, ohooo living on a prayer!
In momentele alea in care clipa se dilata, vezi toti oamenii din sala, juriul, te ridici in liniste, mergi spre biroul unde troneaza laptopul! Alegi sa ramai in picioare, ai genunchii din gelatina si palmele umede. Iti faci curaj si incepi : "Bonjour à tous, je veux vous presenter mon mémoire de DES qui porte sur..." Atunci iti dai seama ca nu esti frantuzoaica, dar e ok, it grows on you. Si pe masura ce vorbesti, uitandu-te la ei, oamenii din sala, vezi cum devin interesati si prinzi aripi, ca in reclama cu Redbull. Gata, esti acolo, ai reusit sa le captezi atentia. Easy Franck!
E cea mai mare prezentare a mea, in franceza, de pana acum si sunt tare mandra de cum a iesit! They loved it. Am avut 2 probleme tehnice la editarea mémoire-ului dar a fost ok. I am at peace. Rezultatele in 2 saptamani. Iar maine, ultimele 2 examene.
Doamne ajuta!
Jungla de la fereastra.
Jungla din spatele casei. *A se observa cele 2 lebede din spate dreapta :)
Ohwo, We're almost there, ohooo living on a prayer!
In momentele alea in care clipa se dilata, vezi toti oamenii din sala, juriul, te ridici in liniste, mergi spre biroul unde troneaza laptopul! Alegi sa ramai in picioare, ai genunchii din gelatina si palmele umede. Iti faci curaj si incepi : "Bonjour à tous, je veux vous presenter mon mémoire de DES qui porte sur..." Atunci iti dai seama ca nu esti frantuzoaica, dar e ok, it grows on you. Si pe masura ce vorbesti, uitandu-te la ei, oamenii din sala, vezi cum devin interesati si prinzi aripi, ca in reclama cu Redbull. Gata, esti acolo, ai reusit sa le captezi atentia. Easy Franck!
E cea mai mare prezentare a mea, in franceza, de pana acum si sunt tare mandra de cum a iesit! They loved it. Am avut 2 probleme tehnice la editarea mémoire-ului dar a fost ok. I am at peace. Rezultatele in 2 saptamani. Iar maine, ultimele 2 examene.
Doamne ajuta!
Jungla de la fereastra.
Jungla de la balcon.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)