duminică, 1 septembrie 2013

dance me 'till the end of time

Inainte de prima zi :
" Mai nu stiu ce naiba a fost in capul meu, cum sa aleg stagiul de urgente pediatrice chirurgicale? Rahat! Nici macar nu stiu cum sa fac suturi! What the fuck was I thinking??? May I start panicking now?".
Prima zi :
" Well, astia sunt externii tai, use them as you wish and this is your first patient. Madalina quelle est votre technique pour les sutures? Are you gonna do the triple bidimensional trispacial supercalifragislistic suture? Well , yes, I have my own technique : it's called learn while you do it!"
Prima garda :
" Cum adica NU AM SEFI IN SPITAL?? Cum adica sunt acasa??? Aaaa, sefu, ma scuzati ca va deranjez ... cand sunteti de astreint... dar am o rana foarte profunda si...ah cum se sutureaza de fapt? pe straturi si apoi faci puncte blair donati...da, sefu, sa traiti, ca eu fac din astea in fiecare zi! futut-ti @@@@####§! So I've searched on youtube and I did it!!"
" In 5 minute aterizeaza dragonul! Ce Doamne iarta-ma dragon...adica elicopterul! Trebuie sa mergem le Heliport sa recuperam pacientul! Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, pentru ca am mai facut asta de 1000 de ori!"

Am plans de extenuare, de neputinta, de recunoasterea limitelor, de ciuda, de nervi pentru ca au fost sefi care m-au facut din om neom. Pentru ca oamenii astia care sunt Profesori Universitari si ar trebuie sa te invete nu o fac. Din diverse motive. Dar se asteapta ca tu sa stii sa faci TOT. Ca doar ce aia masii, esti intern, grow the fuck up!

Ultima garda ( ieri) :
- m-am trezit, am facut baie, mi-am pregatit geanta ( crocsi , sosete, stetoscop, ecuson, stampila, cheile de la birou, cartela de la parcare, apa...), mi-am zis rugaciunea
- am vb cu ai mei
- am fost la cofetaria de langa si am cumparat prajituri pentru infirmiere
- am luat masina si am plecat
- am condus pana la spital cu radioul meu preferat ON radio regenbogen ( da, ascult un radio german pentru ca imi displace puternic muzica franceza)
- am ajuns, am coborat din masina, mi-am luat lucrurile, am incuiat
- am trecut cartela in fata usii, magie, s-a deschis
- am luat liftul pana la 6, am intrat la vetsiare, am luat o tinuta de bloc, m-am schimbat, mi-am aranjat lucrurile in baie si am coborat la 2
- am intrat la urgente, am pus prajiturile in frigider si apoi m-am apucat de treaba
- primul copil avea o plaga profunda intre degetele de la picioare! ( este incredibil de dificil de suturat pentru ca pielea este foarte fina si nu ai mult spatiu de manevra) si a continuat la fel de catastrofic ( plaga testiculara, muscatura de caine la nivelul fetei...)
- ne-am oprit la 3 dimineata cand am reusit sa mancam si sa bem un pahar de champagne! si sa mancam prajiturile
- mi-am luat la revedere, am multumit, le-am multumit
- cheers darlings!
- infirmierele, gipsoterapeutul, chirurgii, au venit
- a fost ok
- am plecat cu inima impacata, mi-am facut munca corect, pana la sfarsit.

Am invatat mult, am ras, am plans, am trait alaturi de ei, m-au adoptat. Unii au vazut competenta din mine, unii au crezut ca sunt varza...oh, well... in the end you just take the good stuff and you continue your road.
Si, Doamne, cate am invatat si cate ar mai fi fost de invatat ( sa fac gipsuri, sa suturez, sa reduc pronatii dureroase, sa interpretez radiografii, sa diagnostichez cazuri chirurgicale, sa extrag capuse, diverse obiecte din nas/urechi). Voila quelques photos.




Asta a fost stagiul de urgente pediatrice chirurgicale. And it was good but thanks God it has ended!

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu