duminică, 18 martie 2012

here we go again

încă o duminică, fără să mă trezească ceasul deșteptător. oare ceasul meu este atât de deștept încât se numește deșteptător sau prin ce conspirație universală a deștepților de pretutindeni se numește așa? oricum, m-am trezit înaintea lui. la 7, ca de obicei, apoi la 8, apoi la 8 jumate, apoi totul atârnă prea greu pe mine, coloana asta străină de mine care mă doare aproape zilnic, mă dau încet jos din pat ca să nu supăr carcasa mea dragă și obosită care mă poartă day by day by day la spital. mă spăl pe dinți, pe față dar gustul de plumb nu trece din gură. sunt amară azi, ca și ieri, ca și mult prea multe zile din ultima vreme. where did I lost my modjo and how do I find it? garda începe de-abia la 12, 12 ore de copii. o să treacă redepe și cu folos. am nevoie de o vacanță. când nu mai vorbesc coerent en francais, când bolborosesc și nimeni nu mă mai întelege is time to take a break from the real life. peste 3 săptămâni o să fiu în vacanță. este foarte dubios momentul în care nu te mai recunoști. et pourtant je suis pas une workalcoolic!
Unde-mi sunt visele de voyage au tour de la Terre? Elles sont la, bien cachees et elles sont pas de reves, elles sont des certitudes! Unde-s pumnalele, unde-s pistoalele, caii și flintele haiducilor?
Someday, I`ll be a doctor without borders.
Someday I`ll be Saturday night but from now I am Saturday morning and I have to cope with that!
Părul îmi crește destul de repede, nu mai stă nicicum, iar blondul se duce dar nu știu dacă îmi place sau nu ce lasă în urmă. Să îmi refac șuvițele sau să îmi recapăt culoarea naturală this is the question, my friend. And like all the other times cred că le voi reface, din reflex. Viața e mai frumoasă așa. E stupid, mais c`est comme ca!

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu